The Human Saga

După mai mult de cinci ani, timp în care piese noi au fost compuse și finalizate, VOS intră din nou în studio, ultimele pasaje ale noului album conceptual „The Human Saga” sunt înregistrate în Studio Mesaj în data de 20. aprilie 2008, cu ajutorul inginerului de sunet K. Nimrod.

 

Conceptul nu e foarte strict, ascultătorul nu trebuie să citească neapărat o poveste, piesele au sens și luate separat. Cu toate astea, cele 11 trackuri sunt construite în jurul unor idei bine definite.

Este vorba în principiu de natura umană, faptele, credințele și destinul omului, de la izgonirea din Paradis până la lipsa totală de perspective a societății contemporane extrem de complicate. Această idee principală se conturează pe un arc format din trei piese: The Human Saga, Gates Of Paradise și The Grand Illusion (The Jester’s Back).

 

Pentru prima oară, VOS folosește un cor live la înregistrări, în The Human Saga corul studențesc Visszhang ( = ecou) dirijat de Feri cântă un pasaj din Biblie în ebraică. Cuvintele sunt cele rostite de Dumnezeu în momentul izgonirii din Paradis (Geneza 3: 17 – 19).

Gates Of Paradise e o piesă despre goana eternă după fericire.

Un alt arc de idei este format de patru piese:

Daedalus’Son e depre vise, și capacitatea omului de a sacrifica totul pentru un vis.

Agressione e cealaltă perspectivă, cea a violenței, a crimelor înfăptuite de dragul unor idei. Piesa a fost compusă după atacurile teroriste din Madrid.

Die Sonne scheint noch (Soarele încă strălucește) a fost scrisă în memoria Sophiei Magdalena Scholl, o fată de 21 de ani care împreună cu fratele ei Hans și 3 alți studenți a fost condamnată la moarte și decapitată de naziști în 22. februarie 1943 la Munchen, pentru că a fost prinsă distribuind manifeste împotriva războiului.

La proces ea a spus judecătorului: „Cineva până la urmă trebuia să înceapă. Ideeile pe care le-am scris și am spus noi e împărtășite de mulți alți. Doar că ei nu îndrăznesc să le exprime așa cum am făcut noi”

„Die Sonne scheint noch” au fost ultimele ei cuvinte.

Another Dream evocă fanteziile turbate care pretind din când în când că vor reînnoi societatea: fașcismul, comunismul și celelalte „ism-uri” care încă ne mai amenință.

Hungry For Life e o piesă compusă de Nimrod, chitaristul legendar care a cântat pe primele trei albume Altar. El nu e doar ingineru nostru de sunet, e un exemplu de om și de muzician și un prieten pentru noi. Suntem mândri că am avut șansa de a lucra cu el. Ăn această piesă el a scris atât muzica cât ș versurile, și a cântat partea de chitară solo.

Piesa – împreună cu Back to Life e despre felul în care trăim noi astăzi: călcând peste cadavre construim cariere, totul se întâmplă mult prea repede, nu mai avem timp să cântărim, să judecăm și nici nu ne dăm seama că timpul trece peste noi. În vremuri străvechi, omul lucra 4 – 6 ore pentru supraviețuire și în restul timpului a creeat capodopere. Acum lucrăm 8 – 10 – 12 ore pe zi și cam asta e tot ce facem. Dacă asta se poate numi evoluție, atunci undeva ceva s-a pierdut definitiv. Nu de alta, dar singurul lucru care s-a schimbat cu adevărat e eficiența cu care ne ucidem între noi. Restul sunt doar aparențe.

Without a Cause e despre trecerea timpului și felul în care perspectivele noastre se schimbă. Suntem cu adevărat bătrâni atunci, când ne obișnuim cu propria noastră indiferență, și acceptăm prezența cuvântului „imposibil”. Favorite Fear a fost compusă după 06.06.2006, când data simpificat㠖 06.06.06 a creat o isterie stupidă, femeile s-au rugat să nu nască în ziua aceea, iar cimitirele au fost păzite de idioții sataniști. Se pare că avem în gene o teamă preferată de tot ce aparține de misticism întunecat, sfârșitul lumii și toate poveștile stupide de groază.

 

Albumul se termină cu The Grand Illusion, care pe de o parte reia și continuă o sumă de idei ce apar în ultima piesă de pe Thunderground (The Jester’s Requiem), totodată închide cercul de idei inițiad în prima piesă de pe acest album. Una peste alta, albumul e o oglindă pe care VOS o așează în fața celor ce sunt destul de curioși și doresc să vadă dincolo de ea. Nu e ușor, s-ar putea ca unora să nu le placă ceea ce vor vedea!

                   Ercsey-Ravasz Feri, Aprilie 2008.